news

În atenția domnului Dacian Cioloș, viitor Prim Ministru al României,

în vederea alegerii și investirii unei persoane competente în funcția de Ministru al Mediului ,

Stimate domnule Dacian Cioloș,

În aceste zile hotărâtoare pentru soarta țării, în care va desemnați echipa guvernamentală cu care România ar putea păși spre normalitate, noi, un grup de ONG-uri cu activitate în domeniul protecției mediului, dorim să vă aducem în atenție faptul ca Romania, tara UE cu cel mai valoros patrimoniu natural, are nevoie de un guvern care să facă o prioritate din conservarea acestuia și de un Minister al Mediului competent și responsabil, garant al unei politici publice dedicate asigurării durabilității patrimoniului natural, al siguranței și sănătății populației:

1. Desi Art. 35 din Constituția României prevede la Dreptul la un mediu sănătos, următoarele ca
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic,

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept si

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător,

Aceste drepturi și îndatoriri sunt în prezent tratate în mod derizoriu atât de către o parte a populației, cât și de către autoritățile responsabile din domeniu, în frunte cu Ministerul Mediului. Ministerul și autoritățile din subordonarea și coordonarea sa trebuiesc depolitizate și întărite, în așa fel încât profesioniștii din domeniul mediului să poată să aibă cu adevărat grijă pentru noi și generațiile viitoare de ceea ce țara are mai valoros: resursele naturale.

2. În vederea respectării principiilor ce stau la baza acestui drept la un mediu sanătos, vă rugăm frumos sa luați în considerare și să propuneți pentru portofoliul de Ministru al Mediului o persoană capabilă să implementeze dezideratele prevăzute în legea fundamentală, la un nivel care să corespundă anului 2015 într-o țară europeană, conștientă de valoarea resurselor de mediu de care dispune încă în prezent și responsabilă în vederea păstrării acestora pe termen lung.

3. Viitorul Ministru al Mediului pe care urmează să îl desemnați ar fi de dorit să îndeplinească simultan următoarele condiții:

a) să fie un profesionist al protecției mediului;

b) sa nu fie afiliat politic;
c) să probeze integritate și corectitudine, să nu fi fost implicat în nici un fel de cazuri de corupție;
d) să aibă capacitate si viziune managerială foarte bune;
e) să aibă o viziune sănătoasă și realistă pe termen scurt, mediu și lung, pentru a integra o protecție reală a mediului (a naturii în special) în cadrul unei dezvoltări durabile a comunităților din zonele urbane și rurale;
f) să cunoască foarte bine contextul european si mondial din care si Romania face parte pe line de protective a mediului;
g) să aibă experiență în gestionarea unor proiecte relevante în domeniul protecției mediului,
h) să tina legatură stransa si directă cu societatea civila, in special cu ONG-urile active pe probleme de mediu;
j) să cunoască în detaliu problemele cu care se confruntă mediul pe teritoriul național, dar și exemple relevante de bune practici în domeniu la nivel european și mondial, cu privire la: ariile protejate și conservarea biodiversitații, dezvoltare durabilă, ecoturism, prevenirea și combaterea poluării, gestionarea durabilă a resurselor naturale, reciclarea deșeurilor etc.

4. Semnalăm mai jos câteva din problemele de mediu stringente. Menționăm că unele necesită o abordare imediată, și există situații în care agresiunile la adresa mediului se petrec ca și practică zilnică și curentă, agravându-se pe zi ce trece:

4.1 Exploatarea pădurilor la un nivel fără precedent… Cazul Schweighofer ce cumpară la negru lemne exploatate ilegal din parcuri nationale este doar vârful aisbergului. Un procent semnificativ din tăieri, deși pe hârtie legale (acoperite cu acte de catre Romsilva și ocoale private) în fond sunt tăieri abuzive, non-conforme, ce produc în teren  adevarate crime la adresa mediului, deci nu ar trebui să se efectueze. Se taie mult mai mult abuziv cu acte, nerespectând nici un fel de norme silvice, se taie deopotrivă atât în afara, cât și în ariile protejate iar ultimele păduri virgine și cvasi-virgine ale Europei temperate (ce se mai găseau pe alocuri în România la începutul mileniului) sunt în prezent sub asaltul drujbelor. Legislația lacunară și permisivă permite Romsilvei și ocoalelor private să exploateze orice suprafețe de pădure care nu sunt cuprinse în rezervații cu protecție strictă. Doar câteva rezervații sunt oarecum la adăpost de aceste tăieri abuzive (în fapt doar niste enclave cu suprafețe minuscule în cadrul altor arii protejate). În ultimii ani, Romsilva a vizat zonele virgine, nealterate de intervenții umane, și dezvolta tot mai mult rețeaua de drumuri forestiere în aceste zone până nu demult neatinse. Se accesează pentru exploatare tot mai multe păduri bătrâne, care astfel vor ‘beneficia’ inițial de o minimă intervenție umană pentru ca ulterior să nu mai poată fi încadrate cu statut de protecție integrală, conform legii, fiind pierdute pentru viitor. Mii, zeci de mii de hectare au fost afectate astfel în ultimii ani, zonele predilecte au fost cele foarte puțin accesibile din creierii munților, în mijlocul unor arii protejate. O pădure bâtrână ce oferă mediu de viața intregului lanț trofic de la microorganisme la prădători carnivore mari, odată exploatată este pierdută definitiv ca habitat prielnic pentru anumite specii ce depind de arborii bătrâni sau de lemnul mort, nu mai este ceea ce a fost indiferent cât de frumos sună textele silvicultorilor.

4.2 O problemă majoră exista la nivelul parcurilor naționale și naturale (celor mai reprezentative arii protejate):

Parcurile naționale și naturale (ce reprezintă 2,5 % din suprafața țării) sunt administrate în prezent de către agentul economic Romsilva. Aceasta regie obține profit din exploatarea lemnului in parcuri, astfel că planurile de management ale parcurilor naționale nu sunt axate pe conservarea biodiversitații ci pe permiterea expoatării resurselor forestiere. Se taie în parcuri la fel de mult ca în afara lor, deși acest lucru ar trebui interzis sau reglementat foarte-foarte strict. Putem afirma cu hotârare că directorii de parcuri reprezintă interesele Romsilva și, astfel, tăierile continuă nestingherite în parcuri. Consiliile științifice ale parcurilor au fost în ultima vreme epurate, la comanda Romsilva, de specialiștii independenți și incomozi, de cei ce nu au închis ochii la abuzurile constatate.

4.3 Situație dezastruoasă în privința celorlalte arii protejate: siturile Natura 2000. Unele nu au administrator deloc, sau în alte cazuri administratorul este în conflict de interese (consilii locale) sau axat pe exploatare de resurse (SRL, Ocol Privat, Asociație de Vânătoare, sau chiar ONG-uri derivate ale acestora). În aceste arii protejate, cu mici excepții nu se poate vorbi de o protecție reală și eficientă a biodiversității.

4.4 Tensiuni legate de neacordarea de compensații proprietarilor ce dețin terenuri în ariile protejate, în cazul în care acțivitățile tradiționale nu se pot desfășura din cauza instituirii regimului de protecție.

4.5 Problema ariilor protejate și a lipsei unui management adecvat pentru cea mai mare parte a acestora. Soluția de compromis găsită de minister (de a plasa siturile Natura 2000 spre administrare unor terți) a dat rezultate doar in cazuri izolate (laudabile de altfel, adevarate example de bune practici în conservarea naturii). Dar pentru marea majoritate a ariilor protejate nu a functionat sau nu este eficientă. În prezent se intenționează creearea unei Agenții Naționale pentru Arii Protejate, dar se pare că aceasta nouă entitate ar urma să delege în continuare administrarea parcurilor către Romsilva.

4.6 Profesionalizarea administrațiilor de parcuri și punerea lor direct în subordonarea Ministerului (să fie independente de operatorul economic Romsilva), singura ce ar putea garanta menținerea și conservarea valorilor naturale, nu este avută in vedere! Aceasta este esențială pentru menținerea valorilor naturale din parcuri.

4.7 Netranspunerea legislației europene din domeniu în legislația națională (de exemplu Directiva Cadru Apă nu este transpusă) constituie o adevărată bombă cu ceas, putând conduce la nenumarate proceduri de infringement pe linie de mediu. Ar fi de dorit să fie  preluate în legislația națională inclusiv specificațiile cu privire la categoriile IUCN precum și alte recomandări ale organizațiilor internaționale.

4.8 Nerespectarea legislației naționale deja existente (legi, normative, etc) este la ordinea zilei. Un caz emblematic este accesul vehiculelor in ariile protejate, deși acest lucru este interzis prin lege, motoriștii acceseaza nestingheriți orice colțișor de natură.

4.9 Problema avizării ilegale de proiecte cu impact devastator asupra mediului, pe baza unor studii de impact false sau făcute pe genunchi, prin metoda copy/paste. În foarte multe cazuri agențiile de reglementare nu au respectat legislația și au dat avize dubioase, unele fiind atacate și desființate de către instanțe sau atrăgând cazuri de infringement (se pot da exemplu cazurile de microhidrocentrale: din Făgăraș, din Maramureș, din Țarcu, etc., seria de proiecte de indiguiri derulate prin R.A. Apele Romane, drumuri asfaltate în zone naturale protejate: DN66A, Transalpina, Bucegi, etc.)

4.10 Braconajul cinegetic și piscicol, precum și supraevaluarea efectivelor de specii în scopul aprobării unui număr mai mare de exemplare spre împușcare. sau practica derogărilor de la exceptarea vânării de specii strict protejate la nivel european, obișnuită în ultimii ani, sute de exemplare din specii periclitate fiind astfel omorâte.

4.11 Lipsa reglementărilor de protecție a peisajului (la care România a subscris) din legislația de mediu națională.

4.12 Lipsa unor politici unitare în vederea prevenirii poluării, a tratării deșeurilor, a reciclării materiilor refolosibile. Aplicarea pricipiului ‘poluatorul platește’ în domeniul deșeurilor rezultate din bunuri de larg consum. Instituirea prin lege a unor garanții returnabile pentru ambalajele reciclabile: PET-uri, doze de aluminiu, alte ambalaje.

4.13 Lipsa de informare/conștientizare a populației în privința rolului mediului înconjurător în calitatea vieții și în privința serviciilor de mediu de care benefieciem, în general.

4.14 Calitatea factorilor de mediu (aer, apă, subsol) în unele localitați și/sau zone afectate de industriile puternic poluante (Sebeș, Codlea, Timișoara, București).

4.15 Lipsa unor programe și strategii care să conducă la creșterea mobilității urbane și periurbane bazată pe mijloace de transport nepoluante, care să contribuie la reducerea emisiilor.

4.16 Ecoul slab al importanței mediului înconjurator în procesul de educație. În școală se fac unele noțiuni teoretice dar nimic practic, ar fi de dorit o apropiere a elevilor de natură, pentru a sesiza și conștientiza importanța protejării ei.

4.17 Politizarea și/sau incompetența funcționarilor publici din domeniul protecției mediului. Atât Ministerul Mediului, cat și unitățile teritoriale din subordine sunt politizate și/sau incompetente prin instalarea unor complici ai devalizării resurselor naturale în funcțiile de decizie. Exemple concludente sunt unii secretari de stat, directori sau șefi ai Agențiilor pentru Protecția Mediului, ai Direcțiilor Silvice (în frunte cu șeful Romsilva), ai Garzilor de Mediu. Unii dintre aceștia au facilitat mari distrugeri ale mediului intenționat sau prin complicitate tacită la abuzuri, acționând în spirit de gașcă transpartinică (Exemple: cazul Rosia Montană, microhidrocentralele din zonele de munte, taierile iresponsabile de padure prin firme controlate de politicieni si acoliții ce cotizează la pușculițele partidului, etc.).

4.18 Inexistența, simularea și/sau trucarea consultarilor publice in privința problemelor de mediu si a altor aspecte ce țin de participare publică/consultare (dreptul de informare), inclusiv a actualizării și îmbunătățirii legislației din domeniu. Uneori, ordinele de ministru și normativele (dacă nu lipsesc cu desăvârșire) sunt formulate ambiguu sau chiar în favoarea permiterii unor abuzuri asupra mediului.

Din motivele prezentate mai sus și altele similare, vă solicităm respectuos să alegeți un ministru al mediului care să cunoască aceste probleme și să poată lucra cu o echipă ministerială care să propună soluții pentru a le rezolva în funcție de gravitate.

În contextul unor schimbări climatice evidente, țara noastră nu poate să râmână în continuare codasă în domeniul protecției mediului, ci dimpotriva se impun reforme ample pentru ameliorarea situației.

Noi, semnatarii acestei scrisori deschise, considerăm că perpetuarea stării actuale prin continuarea abuzurilor asupra mediului înconjurător (a naturii în special) constituie o dovadă de crasă iresponsabilitate, la care suntem toți părtași. Viitorul nu ne apartine nouă ci copiilor noștri, iar noi nu avem dreptul să distrugem cu bună știință cadrul natural unde viețuim în prezent, ce (încă) ne oferă adăpost și resursele necesare vieții.

Cu respect,

Alin Ciprian Ciula, Asociația Altitudine

Cornel Galescu, Clubul Montan Caransebeș

Călin Tîru, Clubul de Turism Concordia Lugoj

Bogdan Bădescu, Asociația Speologică Exploratorii

Codruța Nedelcu, Asociația ARIN

PILBÁTH G. Attila, Organizatia GeoEcologica  ACCENT

Christoph Promberger, Fundația Conservation Carpathia

Florin Stoican, Asociația Kogayon

Cătălin Gavrilă, Asociația Bike Attack

Gabriel Păun, Agent Green

Nicolae Mercurean, Transmont Făgăraș

Marian Radu, Asociația ‘Alpin Club Brașov’

Abran Peter, ONG Rhododendron