rewilding

Nr. 34 /30.09.2016

Adresă,

Referitoare la Proiectul de ordin pentru aprobarea derogărilor în cazul speciilor urs, lup și pisică sălbatică pentru sezonul 2017

Către

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

Copie: alte ONG-uri, presă

Stimate doamne, stimați domni,

În legătură cu proiectul de ordin mai sus menţionat, dorim să vă comunicăm următoarele:

1. Suntem de-a dreptul revoltaţi de cinismul care răzbate din acest ordin supus dezbaterii publice. Susţineţi că ‘Derogările nu se acordă dacă există riscul ca acestea să aibă un impact negativ semnificativ de ordin calitativ sau cantitativ asupra populaţiei care face obiectul derogării.’ dar aprobaţi anual eliminarea unui procent semnificativ (9% la urs şi 12% la lup) din presupusul total al efectivelor speciilor protejate respective de pe cuprinsul ţării. Dorim să vă anunţăm că acest risc pe care îl enunţaţi există şi este maxim, în condiţiile în care în toţi anii anteriori s-au împuscat alte câteva mii de urşi şi lupi cu diverse metode (printre care nădirea), şi cu toate astea în majoritatea cazurilor unde s-au raportat cifre mari pe hârtie nu s-au atins cotele stabilite, cu toate strădaniile vânatorilor. Aceast lucru denotă faptul că numărul de animale raportat de către vânatori pe hârtie nu se regăseşte pe teren, în realitate.
2. Ştim cu toţii că echipele ministeriale precedente (numite politic) au executat orbeşte în anii anteriori sarcinile primite de la mai marii vânatori ai partidelor ce i-au plantat acolo în funcţii (privind derogările pentru speciile aşa-zis protejate), însă de la noua garnitură de miniştri şi secretari de stat am avea pretenţia să nu vă lăsaţi aburiţi de cifrele aiuritoare prezentate de vânători prin intermediul unor institute/universităţi (chiar şi având avizul Academiei Române, probabil dat în totală necunoştinţă de cauză). Principiul prevenţiei ar trebui să vă îndemne să găsiţi o soluţie să acordaţi derogările doar dacă respectivele carnivore mari produc pagube (după producerea pagubelor şi nu înainte), şi nu pentru a rări anual efectivele speciilor în vederea satisfacerii poftelor vânatoreşti şi a obţinerii de trofee.
3. Vă rugăm ca de acum înainte să faceţi public studiul anual de fundamentare şi evaluare a efectivelor populaţiilor de carnivore mari invocat pentru stabilirea derogarilor. Totodată explicăm mai jos de ce considerăm că cifrele sunt puternic umflate de către cei care le raportează (şi totodată beneficiarii acestor derogări).
4. Evaluarea efectivelor de animale se face în cele mai multe cazuri pe baza urmelor observate în teren primăvara. În cazul lupilor care sunt foarte mobili şi pot parcurge chiar şi 100 km pe zi în căutarea/urmărirea prăzii, este foarte probabil ca urmele unui lup/unei haite să fie întâlnite şi raportate în mai multe fonduri de vânătoare alăturate, şi astfel cifrele raportate se multiplică. Practic, cifra totală obţinută însumând rapoartele tuturor fondurilor nu are nici o bază şi este cel mai probabil puternic umflată. Cum altfel ar fi ajuns şacalii şi/sau câinii sălbăticiţi să atace stâne, vite sau chiar animale sălbatice precum mistreţi (sau chiar zimbri, la Armeniş) daca nu prin lipsa lupilor din zonele respective? În privinţa pagubelor produse de lupi, puţinele cazuri izolate raportate nu justifică în nici un fel aprobarea omorârii câtorva sute de indivizi într-un an, ci pot fi adresate punctual în caz de nevoie.
5. Şi în cazul urşilor considerăm că efectivele sunt umflate. Aceştia deşi preferă să îşi stabilească propriul teritoriu, pot migra în zonele învecinate dacă sunt deranjaţi (sub presiuni antropice) sau în căutarea hranei/prăzii, de asemenea şi prin nădire, putând fi la randul lor raportaţi de mai multe ori (acelaşi exemplar). Câte fonduri de vânătoare compară între ele datele obţinute în teren pentru a identifica exemplarele care migrează, spre a nu fi raportate de mai multe ori? În urma incidentului cu o turmă de oi traznită, în PN Retezat s-au adunat majoritatea urşilor din zonă la un festin, a reuşit cineva să-i numere exact? Oare, n-au venit şi din munţii învecinaţi (Godeanu, Cernei, Vâlcan)? Întrebarea noastră adresată ministerului este unde se pot ascunde 6500 de urşi în România şi pe unde se pot plimba pentru necesităţile speciei, unde găsesc aceştia circa 6500 de bârloguri, când pădurile seculare sunt decimate metodic şi devin treptat grădinărite, iar sute de vehicule motorizate cu ciupercari, ciobani, endurişti (sau şi mai rău: braconieri) zburdă nestingherite pe toate drumurile forestiere şi prin pajisti?
6. În munţii Almăjului spre exemplu (Berzasca), s-a raportat 5 urşi deşi nu fusese zărită nici urmă, nici la evaluarea respectivă nici în anii precedenţi. Faptul a fost sesizat de către WWF administratorilor fondurilor de vânătoare. Evaluarea efectivelor de animale chiar de cei ce le vânează pentru plăcere/profit nu poate fi o justificare acceptabilă pentru aceste derogări.
7. Un alt factor care afectează efectivele este fenomenul braconajului (a se vedea cazul ursului monitorizat de WWF braconat în Maramureş, care nu este singular). Braconierii nu au nevoie de derogări, iar exemplarele împuşcate sau prinse în capcane arareori sunt regăsite în vreo statistică oficială.
8. Ce fel de distrugeri au produs pisicile sălbatice pentru a fi justificată eliminarea a sute de exemplare? Nu pot fi lăsate în pace? Sunt oare pisicile carnivore mari şi periculoase?
9. În afara cotei de derogari aprobate prin acest ordin, nu suntem de acord cu permisele eliberate pentru împuşcarea caprelor negre (Rupicapra rupicapra). Vi se pare că în munţii noştri sunt prea multe?! Înmulţirea acestora sub protecţie pe teritoriul unor parcuri naţionale ar conduce şi la repopularea prin migrare a altor zone montane (ce nu au statut de parc şi regim de protecţie strictă), dacă nu ar fi decimate sistematic prin permiterea vânării speciei şi braconaj masiv cu tehnologie de ultimă oră. Includerea caprei negre sub protecţie strictă la nivelul întregii ţări este imperativă.
10. Faptul că în România se perpetuează organizarea de vânători pentru obţinerea unor trofee (ale speciilor strict protejate pe plan european) are cu sigurantă impact negativ, atât de ordin calitativ cât şi cantitativ asupra acestor specii. Ne poate asigura cumva ICAS, Universtatea Transilvania sau Academia Română că acesta nu este şi semnificativ? Un procent cu două zecimale din presupusele efective raportate (şi aşa umflate) este sau nu semnificativ (mai ales când vorbim de doar câteva mii de exemplare, cărora le este redus în mod constant habitatul)??

În speranța că doriţi să generaţi o dezbatere reală pe subiect, vă solicităm să trataţi cu toată seriozitatea această problemă a vânării speciilor protejate în cadrul grupului de lucru special constituit şi să afişaţi o maximă transparenţă în privinţa datelor de care dispuneţi şi a deciziilor pe care le veţi considera oportune, bazate pe fapte şi cifre reale.