Hidrografie

Majoritatea rîurilor din Munţii Ţarcului aparţin bazinului Timişului. Excepţie fac numai Rîul Şes şi Rîul Mare care ţin de bazinul Streiului. Cumpăna apelor între aceste bazine corespunde cu cele mai mari înălţimi din masivele Bloju şi Ţarcu şi apoi urmează Culmea Prislopului trecînd în Munţii Godeanu. Rîurile principale din regiune au direcţie nord-est-sud-vest sau sud-vest-nord-est (Hidegul, Pîrîul Alb, Pîrîul Lung, Rîul Şes şi Rîul Mare) şi s-au adîncit într-o zonă de relief mai joasă, un adevărat culoar ce desparte Munţii Ţarcu de Munţii Godeanu şi Retezat.

Hidegul izvorăşte dintr-o căldare glaciară de pe faţeta de est a Vîrfului Ţarcu, se îndreaptă iniţial spre răsărit pe sub culmea înaltă a Vulturului, apoi se roteşte succesiv spre dreapta, stabilindu-şi direcţia nord-est-sud-vest pînă la vărsarea în Timiş. El strînge apele din partea sudică a Munţilor Ţarcu şi pîraiele din Munţii Cernei.

Rîul Şes îşi are izvoarele pe clina de sud-vest a Vîrfului Godeanu. După ce în cursul superior şerpuieşte printr-o vale largă şi sinuoasă, îşi schimbă direcţia spre nord-est şi se angajează într-o vale strîmtă, cu repezişuri. Constituind limita între Munţii Ţarcu şi Godeanu, adună apele din ambele grupe muntoase. Ca afluenţi principali menţionăm Şcheiul, Baicul şi Corciova. După confluenţa cu Lăpuşnicul Mare, în continuare spre nord-est, apele acestor rîuri iau numele de Rîul Mare. În drumul lui spre Haţeg, Rîul Mare primeşte ca afluenţi pe stingă trei pîraie mai însemnate – Tomeasa, Pîrîul Pietrei şi Netişul – a căror obîrşii se află în căldările glaciare de sub Custura, Bloju şi Petreanu.

Celelalte rîuri din Ţarcu au în general o direcţie perpendiculară pe prima, adică sud-est-nord-vest şi est-vest, traversînd treptele de relief mai joase.

Partea nordică a Munţilor Ţarcu este drenată de Bistra şi de afluenţii ei. Între aceştia, Bistra Mărului este cea mai însemnată. Ea izvorăşte de sub Şaua Iepei şi curge spre nord-vest; la Poiana Mărului primeşte ca afluent pe stînga Sucul, ale cărui obîrşii se află în căldările glaciare din Masivul Ţarcu. În continuare îşi menţine aceeaşi direcţie, vărsîndu-se în Bistra, în apropiere de Oţelul Roşu.

Sebeşul, Bolvaşniţa, Pîrîul Lung şi Pîrîul Alb drenează partea vestică a Munţilor Ţarcu. Avînd direcţii uşor divergente, ele se varsă în Timiş, după ce mai întîi străbat treapta de dealuri şi şesuri a Depresiunii Caransebeşului.

Lacurile 

In Munţii Ţarcu se întîlnesc mai multe lacuri naturale, dintre care unele destul de mari. Prezenţa lor este legată în primul rînd de văile glaciare. Astfel, în căldarea glaciară Oboroacele, sub Vîrful Ţarcu, se găseşte Iezerul Ţarcu, la 2130 m înălţime, lac fără scurgere superficială, înconjurat de grohotişuri. Lacul Pietrele Albe (Tăul Lucios) este situat în căldarea cu acelaşi nume din Masivul Baicu, la l780 m altitudine, în Căldarea Corciovei se întîlneşte de asemenea un lac, lîngă stîna de oi. În Masivul Bloju, sub Vîrful Custurii (în Căldarea Pietrei) se găseşte un lac mare la circa 1900 m înălţime, care nu poartă nici un nume, iar în Căldarea Bistrei Boului se întîlnesc cîteva lacuri mici, înconjurate de jnepeniş. Lacurile glaciare din Munţii Ţarcu nu se pot compara ca dimensiuni şi frumuseţe cu cele din Retezat; totuşi, fiind situate în apropierea drumurilor turistice şi apărînd pe neaşteptate de după stînci sau din văgăuni, dau peisajului o notă pitorească.

Lacurile sînt alimentate de apele de la baza grohotişurilor şi ating nivelul maxim la sfîrşitul primăverii, o dată cu topirea zăpezilor şi cu ploile abundente din lunile mai şi iunie.

Pe cursul paraului Bistra a fost amenajat in anii 80 un lac de acumulare, in aval de Poiana Marului.

Sursa:

Ghid, TARCU-GODEANU – Gh. Niculescu, 1967