Puncte de interes

Pietrele lui Scorilo

Vestigiu păstrat de pe vremea dacilor, Pietrele lui Scorilo reprezintă un altar păgân situat la altitudinea de 1200 m pe versantul nordic al masivului Muntele Mic.

Pe traseul turistic Muntele Mic – Poiana Mărului, pe Valea Scorilo, legenda spune că regele dac Scorilo, tatăl lui Decebal, ar fi ascuns acolo o comoară. Legătura dintre Scorilo şi Decebal este atestată de celebra inscripţie descoperită la Sarmizegetusa „Decebalus per Scorilo”.

Conform legendelor transmise de-a lungul secolelor, istorisite cu pasiune de ciobanii de prim partea locului, Scorilo ar fi ascuns comoara într-o peşteră situată pe un perete drept al Stîncii Scorilo, peşteră situată acolo unde cade prima rază de soare ce vine peste creasta numită Buza Nedeii la solstiţiul de vară,  în ziua de 21 iunie a fiecărui an.

Asta ar însemna că Peştera lui Scorilo se găseşte undeva la mijlocul stîncii, adică la o înălţime de aproximativ 40 de metri de baza stîncii şi cam tot atâta până în vârful stâncii.

Localizarea peşterii într-o stâncă formată din şisturi cristaline este greu de acceptat, deoarece în acest fel de rocă nu se pot forma peşteri naturale. Ce-i drept că prin cercetarea amănunţită a stâncii, a fost găsită o încăpere laterală ce pare să fi fost săpată în stâncă de mâna omului, scobitură utilizată de secole ca adăpost de către ciobanii ce urcau spre Muntele Mic.

foto: Iulius Carebia

La Blide

Un monument preistoric – sau poate antic – unic în România este cel din punctul „La Blide” (în apropiere de “Pietrele lui Scorilo” în zona Muntele Mic) şi se prezintă sub forma unei lespezi din şist pe care au fost realizate prin polişare trei semisfere de forma unor “blide” de dimensiuni diferite. Astfel de monumente pe înălţimi – care se pare că aveau rol de altar unde se practicau jertfe şi libaţii pentru diverse zeităţi – mai sunt întâlnite doar în Austria în Tirolul de Sud. (Dr Sorin Marius-Petrescu)

Stâne – Iglu

Timp de sute de ani (cel puţin!) în arealul Sitului Natura 2000 Munţii Ţarcu au activat stânele crescătorilor de oi din satele bănăţene din jur. Întreţinute şi reparate din generaţie în generaţie, ele păstrează forma circulară din piatră, aşa cum erau ele construite şi cu peste 1000 de ani în urma (Dr. Sorin Marius-Petrescu)

Vârful Ţarcu

Iezerul Ţarcu

Cleanţul Ilovei

Cascadele Șucului

Turnu Ruieni

Pe dealul Turnului, la numai doi kilometri de Turnu Ruieni şi aproximativ zece kilometri de Caransebeş, se poate observa ruina unei cetăţi învăluite de mister din care a supravieţuit luptei cu timpul doar un turn impozant.

Acest turn a dat şi numele celei mai apropiate localităţi, Turnu Ruieni, pe care o păzeşte cu credinţă de sute de ani. Acest sat străvechi, situat în inima Banatului Montan, este păstrătorul unor tradiţii populare datând din vremuri de mult apuse.

Aici sus, la Turn, peisajul este superb, mai ales la asfinţitul sau răsăritul soarelui. Locul oferă o privelişte deosebită asupra întregii zone a Caransebeşului şi câmpiei dimprejur, iar în ceas de seară lacul de acumulare reflectă lumina soarelui direct spre cei care au preferat să întâmpine umbrele nopţii prin aceste locuri.

În drum spre sau dinspre Muntele Mic, orice iubitor de natură şi frumos merită să-şi acorde un mic răsfăţ, admirând panorama fantastică ce se deschide larg ochilor, în schimbul unui mic efort datorat urcuşului până în vârful dealului.

Schitul Sf. Ilie de pe Muntele Mic

Schitul Muntele Mic a fost înfiinţat în 1939 odată cu ridicarea în staţiunea cu acelaşi nume a unei biserici din lemn,   apoi un corp monahal cu 5 chilii, bucătărie şi trapeză. După ce în timpul comunismului viaţa monahală de aici s-a întrerupt, schitul Muntele Mic a fost reactivat în 1991.

Bisericuţa de lemn a fost construită în anul 1939 pe o culme deasupra cabanelor de pe Muntele Mic şi la marginea pădurii de brad. Biserica schitului cu hramul „Sf. Ilie” e lucrată în stilul bisericilor maramureşene, are un turn ascuţit înalt de 20 m, cerdac şi prispe laterale. Iniţiativa aparţine unor oameni de bună-credinţă de la Primăria Timişoara şi de la Uzinele Electrice din Timişoara.

Bisericuţa este construită din bârne de lemn pe o fundaţie de piatră şi un soclu de 1,5 m. în interior pereţii sunt tencuiţi şi pictaţi. Până la înălţimea de 1,3 m, pereţii din interior sunt căptuşiţi cu placaj gros. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos. Naosul este delimitat de pronaos prin doi stâlpi puternici din lemn, care susţin şi arcadele turlei, în pronaos, de jur împrejur, sunt laviţe din scândură şi placaj gros, folosite de credincioşi vârstnici şi de cei bolnavi. Are o turlă foarte înaltă, după modelul bisericilor de lemn din Maramureş şi Munţii Apuseni, pentru a uşura căderea zăpezii pe timp de iarnă. Catapeteasma este sculptată în lemn de stejar de către sculptorul Ştefan Cajo din Timişoara, acelaşi care a sculptat şi catapeteasma catedralei mitropolitane din Timişoara. Pardoseala este din scândură de brad, iar acoperişul, inclusiv turla, este acoperit cu şindrilă. Bisericuţa a fost sfinţită de P.S. Vasile Lăzărescu, Episcopul Caransebeşului, la 1 Mai 1940.

Schitul Sf. Ilie de pe Muntele Mic a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii din zona Caransebeşului şi Timişoarei, care vin în număr destul de mare la hramul lui, în ziua de 20 iulie; pentru turiştii din timpul verii şi iernii şi pentru credincioşii din satele apropiate care îşi au sălaşurile în apropiere.

Crucea de pe Muntele Mic

În iulie 1936, este inaugurat Monumentul eroilor bănăţeni din lupta pentru reîntregire, Crucea de pe Muntele Mic. Crucea a fost confecţionată din 8 tulpini de brad, oferite gratuit de Comunitatea de Avere Caransebeş, alese din pădurea de protecţie din apropiere, care au fost trase la locul de montaj cu ajutorul a 10 perechi de cai. Grupate câte două, aceste tulpini au format corpul principal al crucii, înaltă de 25 m, fixată prin ancorare la sol pe o platformă metalică, încastrată în stâncă, la cota de 1670 m.

Pe cruce au fost montate 4 proiectoare puternice şi o sirenă, alimentate cu energie de la o microhidrocentrală electrică. Pe timp senin, crucea era vizibilă noaptea din anumite puncte ale Timişoarei, dar mai ales din cupola de sub crucea Catedralei.

În perioada comunistă acest edificiu a fost lăsat în paragină, nemaiîngrijindu-se nimeni de el.

Noua cruce, executată din structuri metalice, este iluminată pe timpul nopţii (printr-un sistem propriu de producere a energiei electrice), ea putându-se vedea chiar şi de la Timişoara, când timpul este favorabil.

Din anul 2006 la praznicul Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), Episcopia Caransebeşului la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului organizează „Pelerinajul la Crucea de pe Muntele Mic”.

Văioaga din Măru – Maşina de spălat ecologică

Crucea de pe Muntele Mic

În iulie 1936, este inaugurat Monumentul eroilor bănăţeni din lupta pentru reîntregire, Crucea de pe Muntele Mic. Crucea a fost confecţionată din 8 tulpini de brad, oferite gratuit de Comunitatea de Avere Caransebeş, alese din pădurea de protecţie din apropiere, care au fost trase la locul de montaj cu ajutorul a 10 perechi de cai. Grupate câte două, aceste tulpini au format corpul principal al crucii, înaltă de 25 m, fixată prin ancorare la sol pe o platformă metalică, încastrată în stâncă, la cota de 1670 m.

Pe cruce au fost montate 4 proiectoare puternice şi o sirenă, alimentate cu energie de la o microhidrocentrală electrică. Pe timp senin, crucea era vizibilă noaptea din anumite puncte ale Timişoarei, dar mai ales din cupola de sub crucea Catedralei.

În perioada comunistă acest edificiu a fost lăsat în paragină, ne mai îngrijindu-se nimeni de el.

Noua cruce, executată din structuri metalice, este iluminată pe timpul nopţii (printr-un sistem propriu de producere a energiei electrice), ea putându-se vedea chiar şi de la Timişoara, când timpul este favorabil.

Din anul 2006 la praznicul Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), Episcopia Caransebeşului la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului organizează „Pelerinajul la Crucea de pe Muntele Mic”.