Ameninţări

Ameninţările sunt influenţe naturale sau umane, viitoare sau previzibile care afectează într-o manieră cumulativă sau separata viabilitatea pe termen lung sau mediu a ariei protejate, ecosistemului, habitatului sau speciei.

Munţii Ţarcu au un procentaj foarte ridicat de ecosisteme preponderent naturale (81%), dintre care peste 10.000 ha de păduri virgine (1/6 din suprafaţa sitului şi aproape 30% din fondul forestier).

În zonă (împreuna cu munţii Retezat, Godeanu şi Cernei) se regăseşte o parte semnificativă din ultimul Peisaj Forestier Intact din Europa (PFI), conform unui studiu realizat de Greenpeace si confirmat de Ministerul Mediului.

Data fiind importanta sa deosebita la nivel mondial, se impun masuri de protectie pentru floră si faună, deoarece pana in prezent nu exista o protectie efectiva, si nici un plan de administrare corespunzator.

Principala problemă este lipsa unei protecţii efective şi a unui Plan de Management al ariei protejate.

Este regretabil că această zonă preponderent naturală, cu asemenea abundenţă a biodiversitaţii şi de această dimensiune nu e organizată încă într-un parc naţional.

Ca urmare, asistăm la degradarea rapida, cu efecte pe termen lung a unor areale din zonă.

Degradarea zonei e precipitată în prezent prin:

– defrişările ilegale şi non-conforme cu regulile silvice

– apariţia şi perpetuarea unui turism motorizat agresiv

– extinderea facilităţilor de turism şi imobiliare in mod necontrolat

– braconajul cu efecte destructive asupra speciilor

– efectuarea de lucrări de infrastructură, silvice şi hidrotehnice ce afectează habitatele

Pârâul Bucuruşul înainte şi după ‘regularizare’

Defrişările şi exploatarile forestiere distrug întregi ecosisteme şi habitate. Se exploatează lemn atât legal cât şi ilegal.

Accesul motorizat în afara drumurilor publice (cu motociclete, vehicule de teren, sanii cu motor) este o forma de turism agresiv care a crescut in amploare atat in forma organizată, cat si spontană, necontrolată. Pe masura ce in alte tari acest tip de turism e interzis, zona Tarcu a devenit o destinatie favorita pentru acest tip de activitati, aici neexistand o protectie reala.

Efectul este distrugerea pajistilor alpine, prin crearea unei retele spontane de drumuri care sunt apoi accentuate de eroziunea ca urmare a scurgerii apei in urma ploilor. In timp se creeaza torente, alterand ireversibil pajistea si peisajul alpin si putand provoca alunecari de teren.

Prin poluarea sonora e afectata fauna din sit, care se speria si refugiaza cat mai departe de sursa de zgomot.

Nu punem deloc in discutie poluarea aerului, care este nesemnificativa dar totusi exista (emisia de monoxid de carbon a unei sanii cu motor poate depasi cea a 90 de autoturisme).

Extinderea constructiilor imobiliare in mod neplanificat si necontrolat are un puternic impact negativ cu caracter permanent prin distrugerea ecosistemelor naturale. Efectul este deosebit de pronuntat in zona Muntele Mic, unde constructiile din cadrul complexului turistic se dezvolta haotic, fara respectarea unor norme elementare de urbanism, zonare, spatiere, iluminare si fara suportul de infrastructura necesar. In plus, multe dintre lucrarile de constructii de cladiri si drumuri sunt neautorizate.

Ca efect colateral apare poluarea cu deşeuri menajere rezultate în urma activităţilor de turism.

In ultima perioada, numerosi investitori doresc exploatarea potentialului energetic al zonei (vant, cursuri de apa). Desi avantaje surselor de energie regenerabila sunt de necontestat, la alegerea locurilor de amplasare trebuie sa se tina cont de afectarea speciilor si habitatelor prioritare.

Cunoasterea insuficienta de catre autoritatile locale a statutului de arie protejata si a nevoilor de protectie si a masurilor ce trebuie luate pentru satisfacerea lor duce la riscul avizarii si promovarii unor investitii cu efecte negative asupra speciilor si habitatelor prioritare.

*exceptând Scandinavia si Rusia (surse: http://www.intactforests.org/)

Pentru mai multe imagini edificatoare, consultaţi galeria de poze: