Reţeaua Natura 2000

Natura 2000 reprezintă o reţea de arii protejate, constituită la nivel european pe baze ştiinţifice, care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar protejate prin legislaţia europeană în vederea garantării menţinerii acestora pe termen lung.

Reţeaua Natura 2000 a fost creeată pentru conservarea habitatelor naturale, supravieţuirea  speciilor ameninţate cu dispariţia şi a celor rare de pe teritoriul Uniunii Europene.

Scopurile principale ale reţelei sunt:
  • inventarierea speciilor vulnerabile de plante şi animale, respectiv a principalelor tipuri de habitate naturale
  • menținerea unei stări corespunzătoare de conservare favorabilă a habitatelor
Suprafețele terestre şi acvatice, care sunt incluse în rețeaua ecologică europeană se numesc situri Natura 2000.
O hartă interactivă pe care se pot localiza siturile 2000 declarate este disponibilă , şi pentru fiecare dintre ele se pot vedea detalii, inclusiv fişa cu argumentele ştiinţifice care au stat la baza declararii lor: http://natura2000.eea.europa.eu/#

Realizarea Reţelei Natura 2000 se bazează pe două Directive ale Uniunii Europene:

  • Directiva Habitate (Directiva 92/ 43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice) şi
  • Directiva Păsări (Directiva 79/ 409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice).

În legislaţia româneasca aceste două Directive sunt transpuse prin ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice , cu modificarile ulterioare.

Siturile Natura 2000 sunt de două tipuri:

  • Arii Speciale de Conservare (SAC – Special Areas of Conservation) constituite conform Directivei Habitate şi
  • Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA – Special Protection Areas), constituite conform Directivei Păsări.

Siturile sunt identificate şi declarate pe baze ştiinţifice cu scopul de a menţine într-o stare de conservare favorabilă cele mai importante tipuri de habitate şi populaţii reprezentative de specii ale Europei.

La definirea acestor situri nu s-a plecat de la ideea unei protecţii stricte, cu interzicerea activitatilor umane, ci se doreste realizarea unor modele de dezvoltare durabila, în care omul este prezent dar fară a agresa natura.

Se consideră că în foarte multe situaţii activităţile umane de gospodărire a resurselor naturale pot continua, cu respectarea unor reguli care sa lase natura sa ‘respire’.

În multe cazuri prezenţa habitatelor şi a speciilor din siturile Natura 2000 se datorează tocmai modului de gospodărire durabilă a pădurilor, păşunilor sau fânaţelor de-a lungul secolelor.

Pana la 1 mai 2004, tarile membre UE au propus ca situri Natura 2000 cca. 14% din suprafata lor. Datorita bogatiei naturale mai mari din Estul Europei, cele 10 state noi membre ale UE au propus in medie ca aproximativ 20% din suprafata lor sa fie situri Natura 2000.

Pana la sfarsitul anului 2007 aproximativ 26.000 situri au fost desemnate in intreaga uniune, acestea acoperind aproximativ o cincime din suprafaţa UE, o suprafata echivalenta cu de două ori suprafata Germaniei.

Romania, prin valoarea ridicata a biodiversitatii pe care o detine aduce o contributie importanta la Reteaua Ecologica Europeana Natura 2000.