Poiana Mărului – Şaua Plaiului

Poiana Mărului – Pod Valea Şucului/Mărăşeşti – Cabană – Vf. Brusturu – Vf. Căleanu – Şaua Plaiului

Marcaj: cruce roşie (din 2011). Pe hărţile anterioare anului 2010 este trecut ca şi marcaj bandă roşie.

Durata: 7-8 ore.

Traseul face legătura între Poiana Mărului şi creasta principală, parcurge în buna parte Valea Şucului pe drumul forestier şi apoi ajunge în pajistea alpină pe unul din picioarele împădurite. În continuare traseul urcă abrupt pe la marginea grohotişului pe vârful Brusturu, parcurge culmea Brusturu – Căleanu şi de aici coboară uşor pe pajiştea înaltă spre poteca de pe culmea principală.

Mânăstirea din Poiana Mărului

Se porneşte din Poiana Mărului din dreptul podului peste pârâul Şucu (de lângă mânăstire) spre sud pe valea Şucului. Pe drumul forestier e posibilă deplasarea şi cu mijloace auto, de-a lungul apei care curge volburoasă peste pietre.

După aproximativ 4 km drumul începe sa urce, depărtându-se puţin de albia Şucului ce în acel loc prezintă o serie de repezişuri (cataractele Şucului). După cataracte, panta drumului se atenuează şi ajungem iaraşi langă apă.

Urmând drumul forestier spre sud întâlnim în scurt timp Şuculeţul, un afluent ce curge din stânga, de-a lungul căruia vedem un alt drum forestier secundar. Vom urma direcţia iniţială înainte peste podeţul de beton, iar dupa inca 900m drumul traversează pârâul chiar în aval de o frumoasă cascadă. Pârâul are numele Olteana în amonte de confluenţa cu Şuculeţul, iar în aval Şucu.

Cascada pe Valea Şucului / Oltenei, Km 6

Continuăm să urcăm având apa în stânga şi ajungem dupa încă un kilometru (7 km de la Poiana Mărului) la un podeţ peste Olteana, pe partea stângă, în dreptul văii Mărăşeşti. Aici traseul nostru se desparte spre stânga peste apa de banda galbenă Poiana Marului – Valea Craiului care ţine drumul înainte.

Traversăm apa (Olteana) şi o luăm în stanga imediat dupa podeţ trecând şi peste pârâul Mărăşeşti pe un alt podeţ improvizat din trunchiuri. Suntem pe o vale îngustă, între panta împadurită şi pârâu.

Pod Valea Marasesti

Aici trebuie sa alegem poteca ce se desparte brusc în stânga şi urcă abrupt, pe un vechi drum forestier. Urcăm mai abrupt câteva sute de metri şi ne dam seama ca suntem pe o culme ce ne poarta domol spre est, printr-o pădure tânără, cu semne vechi de exploatare.  Întregul parcurs în urcare prin padure măsoară 2,3 km şi se parcurge în maxim o oră.

Ieşim din pădure pe lângă nişte fagi bătrâni, într-o poiană în mijlocul căreia se află o stână. Poteca turistică traversează jumătatea nordică a poienii, strecurându-se printre brazii ce o mărginesc spre est şi urcând pe o mică culme plată (1610m), de unde vederea se deschide.

Avem în faţă vârful Brusturu, ce se ridică maiestuos ca o piramidă, impăienjenit de jnepeni şi bolovani imenşi. În continuarea crestei se vede şi vârful Căleanu, dominând cu ai săi 2190m prăpastia ce se cască între el şi Brusturu (Groapa Brusturului). În stânga noastră avem Valea Şuculeţului, prelungă şi împadurită, peste care zărim domoala culme a Nedeii.

Ajungem pe piciorul ce coboară din vârful Brusturu spre nord în valea Şuculeţului. Poteca trece pe lângă o cabană, de la marginea pădurii pană aici am mers 1.5 km.

În continuare vom părăsi poteca principală (ce se îndreaptă în continuare spre est spre stânele din căldările Căleanu şi Şuculeţul) şi vom urca direct spre vârful Brusturu, menţinându-ne aproape de marginea căldării din stânga, în mijlocul căreia curge un pârâu. La altitudinea de aproximativ 1750m vom traversa perpendicular alte cateva poteci pastorale, ce parcurg pajiştile pe curbe de nivel, la diferite înăltimi, şi vom continua sa urcăm abrupt printre jnepeni şi uneori pe grohotiş direct spre vârf.

Urcarea spre Brusturu

Atenţie: în caz de vreme nefavorabilă, nu se recomandă a se urca spre vârful Brusturu!

Ajungem dupa 1,5h pe Brusturu cu un efort susţinut, la altitudinea de 2116m.

Daca vizibilitatea ne permite, de pe piramida de pietre putem admira spre sud imensa căldare Olteana, peste care se ridică muntele Ţarcu, având în vârf staţia meteorologică. Spre sud-est vedem o culme înierbată spre Căleanu în prim-plan, iar în plan mai îndepartat distingem vârfurile Prislop şi Nedeia (spre NE). În ultimul plan ar trebui sa vedem vf. Gugu şi chiar vf. Retezat, putin mai la N.

Pentru a ajunge pe vf. Căleanu vom ţine culmea spre sud-est, lăsând în urmă o şa înaltă şi abordând cu deosebită atenţie  urcuşul abrupt şi expus ce ne aşteaptă. În acel punct există urme de poteci şi pe stânga şi pe dreapta pintenului ce se înaltă abrupt în faţa noastră, iar în funcţie de condiţii se va alege varianta potrivită (pană în iulie partea nordică poate sa prezinte acumulări de zăpadă inclusiv peste potecă, caz în care va fi menţinută o variantă a potecii de pe partea sudică, urcând apoi în creastă pe panta înierbată).

După vreo 200m de la acel pasaj delicat, ajungem pe vârful Căleanu (2190m), punctul de înălţime maximă a traseului.

Vf. Căleanu

Întorcându-ne din vărf aproximativ 20 de m pâna spre ultimul vâlcel abrupt pe lângă care am trecut, vom urma culmea domoală spre sud încă 1,5 km, întâlnind traseul principal de creastă al munţilor Ţarcu în Şaua Plaiului.

De pe vârful Căleanu ne putem îndrepta şi direct spre E spre Şaua Şuculeţului urmând un platou înierbat în coborăre usoară, presărat cu stânci şi atingând buza Căldării Şuculetului o urmăm spre Şaua Şuculeţului.